Scrima în România
În ţara noastră, tradiţia armelor dobândită în secole de lupte pentru independenţă şi unitate naţională a fost transmisă din generaţie în generaţie, poporul nostru dovedindu-se înzestrat cu calităţile necesare practicării cu măiestrie a scrimei. De aceea scrima, acceptată ca ramură sportivă, a fost prezentă în România aproape concomitent cu dezvoltarea sa în restul Europei.
La începutul secolului al XIX-lea, când apar primele încercări de organizare a activităţilor cu caracter sportiv în mediul şcolar, alături de gimnastică este impusă şi practicarea scrimei. După mai multe încercări nereuşite, în 1840, Gh. Asachi introduce la „Academia Mihăileană” din Iaşi ca materii obligatorii exerciţiile de gimnastică, înot şi scrimă.
Lipsa de cadre specializate pentru învăţarea scrimei a făcut ca începând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea să asistăm la venirea în ţară a numeroşi maeştri de arme, reprezentanţi ai diferitelor şcoli de scrimă, care şi-au pus amprenta asupra manierei de practicare a armelor pe parcursul mai multor generaţii. Astfel, în Muntenia şi Moldova predominau exponenţii şcolii franceze, în timp ce în Banat şi Transilvania influenţa dominantă era cea germană, italiană şi maghiară. Acest mozaic de orientări s-a transmis peste timp şi se face prezentă chiar şi în zilele noastre. Specialiştii apreciază ca fiind pozitivă aplicarea în practică a principiilor caracteristice mai multor şcoli de scrimă, iar emulaţia dintre reprezentanţii acestora s-a dovedit benefică pentru progresul şi calitatea scrimei practicate în România.
Continua dezvoltare a scrimei, numeroasele cluburi apărute în Bucureşti şi în întreaga ţară au făcut ca la începutul secolului al XX-lea, în 1906, să ia fiinţă „Federaţiunea societăţilor de arme şi gimnastică din România” care se constituie ca o primă încercare de organizare a întregii activităţi sportive a vremii. În 1912 se realizează „Federaţia societăţilor sportive din România”, cu comisii pe ramuri de sport (12 comisii), printre care şi cea de scrimă.
În 1914 se constituie „Comitetul Olimpic Român” din care au făcut parte numeroşi scrimeri: Dinu Cesianu, prinţul George Bibescu, G. Placino şi dr. Carol Davila.
Primul campionat naţional de scrimă se organizează în 16 martie 1920, la floretă şi spadă, ca urmare a înfiinţării la 12 ianuarie a „Federaţiei societăţilor de arme din România”.
Din punct de vedere bibliografic, în ţara noastră au apărut, după informaţiile pe care le-am cules, cel puţin 30 de titluri de lucrări de scrimă şi duel.
„Federaţia Română de Scrimă” se constituie la 9 septembrie 1932, iar primul ei preşedinte a fost Dinu Cesianu.
Încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea numeroşi scrimeri români au participat cu succes la competiţii internaţionale, cei mai cunoscuţi fiind George Bibescu şi Horia C. A. Rossetti, care au repurtat victorii de prestigiu pe planşele din Franţa. A urmat câştigarea competiţiei de la Paris din 1910, realizată de Mihai Savu, şi multe altele.
Contribuţia adusă de scrimă la palmaresul internaţional al sportului românesc
Evoluţia valorică continuu ascendentă a scrimei româneşti, ca sistem integrator, şi a celor direct implicaţi (sportivi, antrenori, tehnicieni, alţi specialişti), ca subsisteme integrate, s-a materializat în obţinerea unui important număr de medalii la marile competiţii internaţionale: Jocuri Olimpice, Campionate Mondiale şi Campionate Europene.
Prima medalie mondială a Federaţiei Române de Scrimăa fost realizată de Maria Taitiş (Vicol), argint la Campionatele Mondiale de Juniori, Luxemburg, 1956.
Numărul total de medalii, 167 (la 01.09.2010), din palmaresul internaţional al scrimei româneşti, repartizat pe principalele competiţii, poate fi sistematizat ca în tabelul următor:
Competiţia | Total MEDALII | din care,AUR | din care,ARGINT | din care,BRONZ |
Jocuri Olimpice | 14 | 3 | 4 | 7 |
C.M.Seniori | 50 | 11 | 18 | 21 |
C.M. Juniori | 35 | 11 | 11 | 13 |
C.M. Cadeţi | 7 | 2 | 1 | 4 |
C.E. Seniori | 39 | 9 | 11 | 19 |
C.E. U23 ani | 3 | 1 | 0 | 2 |
C.E. Juniori | 17 | 2 | 7 | 8 |
C.E.Cadeţi | 2 | 0 | 2 | 0 |
TOTAL | 167 | 39 | 54 | 74 |
În ierarhiile anuale întocmite de forurile conducătoare ale sportului românesc scrima ocupă în mod constant o poziţie fruntaşă, în primele 4-6 locuri, pe întreg ansamblul mişcării sportive naţionale. Excepţia care întăreşte regula au fost anii 2003, 2005 şi 2009 când F. R. Scrimă s-a clasat pe locul I.
